joi, iunie 19, 2008
CELE MAI MARI TUNURI din istoria Romaniei
Banca Marmorosch Blank, Skoda, Nationalizarea, CEC-Dacia sau Falimentul FNI sunt doar cateva dintre tepele pe care le-au suportat romanii din bugetul public
Se invoca destul de des in ultima vreme perioada de boom economic pe care a cunoscut-o Romania intre anii 1920 si 1940. In mare parte, chiar asa au stat lucrurile, numai ca si atunci, ca si acum, Romania a avut parte de "mari inginerii financiare". Intr-un top al marilor fraude din Romania ultimului secol, falimentul Bancii Marmorosch (1931) se plaseaza pe locul patru. Prejudiciile cele mai mari au fost provocate de procesul de nationalizare (aproximativ noua mld. euro) si falimentul sistemului bancar romanesc (1998-1999). Pe de alta parte insa, cea mai mare inselatorie pe care au fost nevoiti s-o indure romanii a fost cea legata de "un CEC pentru Dacia". Se estimeaza ca, de fapt, suma totala de care s-a bucurat statul roman din 1991 incoace a depasit sase miliarde de euro. In rest, constatam ca nimic nou nu este sub soare. Si primarii din perioada interbelica reparau strazi pe "cumetrii", iar contrabanda cu alcool intrecea orice inchipuire in materie de coruptie. 1. AFACEREA "SKODA" - cum sa dotezi armata pe... comision
De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost "Afacerea Skoda". In presa vremii
s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile. Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.
Prolog
La inceputul anilor iiiii'20 isi face aparitia in Romania, in calitate de sef al reprezentantei Uzinelor Skoda, Bruno Seletzky. Nascut in Polonia, la Zakopane, el a trait peste doua decenii in Austria, dupa care a trecut in Cehoslovacia, unde s-a angajat sa lucreze intr-o uzina de armament apartinand Skoda. Inca de la venirea sa in tara noastra, Seletzky a atras atentia organelor de contrainformatii romanesti, fapt care, din nefericire, a ramas fara urmari, datorita relatiilor pe care polonezul a stiut sa si le creeze la cele mai inalte niveluri ale statului roman.
"Afacerea Skoda" nu este singura de acest gen (au mai fost incheiate contracte cu uzina cehoslovaca in 1922 si 1927), ci ultima, cea mai importanta. Seletzki, pentru a-si atinge scopurile, a impartit comisioane importante nu numai functionarilor si tehnicienilor civili si militari insarcinati cu urmarirea contractelor incheiate cu uzinele Skoda, ci si altor persoane care ocupau functii importante in aparatul de stat sau in organele de conducere ale unor partide politice.
Tunuri, la propriu si la figurat
Astfel, in noiembrie 1928, Seletzky a fost "invitat" sa intocmeasca un plan privind modernizarea armamentului romanesc, pe care il realizeaza in doar trei-patru luni. In luna mai 1929, oferta Skoda era deja pe cale de a se perfecta. Imediat are loc o sedinta a oficialitatilor romane (un fel de CSAT de astazi), avand ca scop acest contract. Printre participanti se numarau prim-ministrul Iuliu Maniu, ministrul apararii, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate. Ei au hotarat sa comande tot ce era nevoie de la uzinele Skoda, mai putin piesele de artilerie grea, care ar fi urmat sa vina din Franta. Numai ca o comisie de experti militari a comunicat conducerii Ministerului Apararii Nationale informatia falsa ca tunurile fabricate la uzinele franceze Schneider erau cu 60.000 de dolari mai scumpe decat cele oferite de... cehi. Zis si facut, Romania a comandat uzinelor Skoda, in martie 1930, munitii si armament, inclusiv artileria grea, in valoare de peste cinci miliarde lei, cifra imensa pentru acele vremuri.
Contractul incheiat (nr. 6.102, din 17 martie 1930) a avut numeroase clause defavorabile partii romane, iar autoritatile militare autohtone l-au aprobat fara niciun fel de consultare a institutiilor competente - Directia tehnica si Consiliul Superior al Armatei. Mai mult, actul nu era insotit, dupa cum era normal si atunci, de caiete de sarcini in care sa se specifice o serie de detalii tehnice. Una peste alta, acest contract a adus statului roman un prejudiciu de 900 de milioane de lei (aproximativ 9,2 milioane de dolari, o suma imensa la acea vreme), cifra rezultata din comparatia cu valoarea unui contract similar incheiat de Iugoslavia in aceeasi perioada - pretul materialelor pentru armata romana era cu 18%-25% mai ridicat. Nu de alta, dar, potrivit anchetatorilor, comisioanele primite de cei care, sub o forma sau alta, au facilitat contractul au totalizat peste 19 milioane de lei.
Pedeapsa
Asa cum poate va asteptati, singurul pedepsit in aceasta afacere a fost Seletzky, care a primit... cinci ani de inchisoare. Demnitarii romani implicati in toata aceasta poveste nu au fost condamnati, pentru ca au disparut probele de la dosar.
2. AFACEREA "BANCA MARMOROSCH BLANK" - camarila bancara
Marmorosch Blank a fost una dintre cele mai cunoscute banci din perioada interbelica. Infiintata inca din 1865, sub denumirea Banque de Roumanie, beneficia de capital adus de la Banca Imperiala Otomana din Constantinopol. Ulterior, fondatorul bancii, J. Marmorosch, s-a retras la Viena, conducerea preluand-o Mauriciu Blank. Din 1874, ea a luat denumirea "Banca Marmorosch, Blank et. Co.", actionand doar ca institutie de credit, fiind comanditata de Banca Isac Lobel din Viena.
Aristide Blank, fiul lui Mauriciu Blank, avea sa fie principalul actor in "cresterea si descresterea" bancii Marmorosch. El a intrat in scena in 1914, cand, impreuna cu G. Danielopol, a fost trimis de guvernul roman la Londra, pentru a perfecta obtinerea unui imprumut destinat achizitionarii de armament. La sfarsitul anului 1916, sediul bancii s-a mutat la institutia afiliata la Iasi, Banca Moldova. Acolo, Blank si-a cultivat prieteniile cu Nicolae Titulescu, ministru de finante in acel timp, cu Octavian Goga, cu istoricul Nicolae Iorga si cu alte nume de marca ale politicii acelor timpuri. Pozitia lui s-a consolidat in 1918, cand guvernul i-a dat o noua insarcinare privind punerea la punct a unor contracte comerciale cu China. In acelasi timp, controlul sau asupra bancii a crescut, desi tatal sau a ramas director general pana in 1928, cand s-a retras la Viena. In 1923, banca avea 25 de sucursale in Regat, pe langa cele patru care activau in Paris, Istanbul, Viena si in New York, ajungand, practic, cea mai puternica banca comerciala din Romania. Aristide Blank era si proprietarul a sapte publicatii, printre care se numarau ziarele "Dimineata" si "Adevarul". Mai tarziu, in perioada 1924-1925, banca a achizitionat terenurile dintre actualul Bulevard al Aviatorilor si Herastrau. Apoi, avand sustinerea directorului Uzinelor Comunale Bucuresti, a asanat terenul mlastinos din zona de nord a Bucurestiului.
Un faliment zguduitor
Aristide Blank a mai ramas in istorie drept personajul principal din anturajul Casei Regale. In 1930, Blank a devenit economistul regelui. Avea plasat in "camarila lui Carol" pe Felix Wider, care lucrase pana in 1914 la banca Marmorosch. Problemele bancii au aparut pe fodul marii crize internationale, inceputa in 1929. Astfel, in toamna lui 1931, institutia financiara s-a trezit in incapacitate de plata - lipseau 16 milioane de dolari la nivelul acelui an. S-au descoperit si o serie de credite nerambursate, asa ca banca se indrepta vertiginos spre un faliment zguduitor pentru mediul economic din acele timpuri, pentru ca, nu cu mult timp in urma, fusese considerata ca fiind unul dintre cei mai stabili piloni financiari autohtoni. Cu toate eforturile regelui, banca nu a putut fi salvata, intrand in prefaliment. Pana in 1940, deponentii au fost despagubiti indeosebi prin vanzarea terenurilor bancii din nordul Capitalei.
Cauzele falimentului rezida atat in conditiile financiare interne, cat si in cele externe, dar, mai ales, in urma unor operatiuni dubioase practicate de banca, cum ar fi eliberarea unor cecuri fara acoperire catre Banca Nationala. Nu a existat insa o ancheta propriu-zisa si nimeni nu a fost pedepsit pentru prabusirea bancii Marmorosch.
3. AFACEREA "PAVAJUL" - varianta interbelica a asfaltarii
Refacerea (dubioasa) a infrastructurii Bucurestiului nu este o inventie a primarilor de dupa decembrie 1989. Pana si edilii de legenda ai Capitalei, Dem I. Dobrescu si Pache Protopopescu - cei care au botezat cu numele lor strazi si parcuri -, au procedat la fel. Au atribuit lucrari de refacere a carosabilului unor "grupuri de interese", fara licitatie si la preturi supralicitate.
Presa interbelica a demonstrat cu documente ca, in 1933, primarul Protopopescu a atribuit fara licitatie pavarea unei strazi din Bucuresti unor apropiati, familia Rudenberg, agenti electorali ai edilului. Nu in ultimul rand, firma familiei respective nici nu avea experienta in domeniu...
Dem I. Dobrescu a facut exact acelasi tip de "greseli". Intr-un raport prezentat de o comisie de ancheta, in 1934, si care viza lucrarile de reparatii la strada principala din zona Unirii, se aratau urmatoarele: "Am dovedit ca lucrarile s-au executat intr-un mod scandalos. Ca in timp de jumatate de an pavajele s-au deteriorat, s-au ondulat si trebuie refacute complet. Betonul folosit e de calitate proasta, asa ca nici dupa sase luni nu a facut priza. (...) Oferta aprobata de domnul primar Dobrescu prin buna invoiala a fost neprecisa si nu s-a clarificat situatia materialelor vechi in valoare de doua-cinci milioane de lei, lasand totul la discretia ofertantului (...) Ofertantilor nu li s-a cerut nicio justificare de capacitate tehnica si materiala, desi domnul Zoltan Davidovits n-a lucrat niciodata in bransa pavajelor, fiind un biet functionar la strandul Kiseleff, iar Zigler, dupa cum ne spune chiar unchiul sau, este de meserie croitor. (...) Ofertantilor li s-a micsorat garantia de la 10% la 6%, aceasta nefiind suficienta pentru refacerea pavajelor macar in parte". Comisia precizeaza ca pretul real pe care ar fi trebuit sa-l plateasca primaria ar fi fost de 40 de ori mai mic decat cel efectuat.
4. AFACEREA "SPIRTUL NEGRU" - precursorul contrabandistului modern
Senzatia de "déjà-vu" se mentine si in cazul afacerilor cu bauturi alcoolice. In perioada interbelica, fabricarea si comercializarea bauturilor alcoolice se facea platindu-se un anumit procent catre bugetul de stat. Cum aceasta taxa avea un cuantum semnificativ, nu putini erau cei tentati sa incalce legea, chiar daca riscau ani grei de inchisoare.
Filiera spirtoaselor
Comertul clandestin cu bauturi alcoolice a luat avant in anii crizei economice. Erau implicati inclusiv functionari de rang inalt din ministere. "Afacerea" Spirtul Negru din Maramures", cum a fost denumita, a facut mult timp deliciul presei de la inceputul anului 1930. Ziarul "Dimineata" scria ca "descoperirea unei fabrici clandestine de spirt din Simleul Silvaniei a dat mult de lucru autoritatilor din judetele Somes, Satu Mare si Maramures. S-a constatat cu aceasta ocazie ca sute de hectolitri de spirt de contrabanda au fost vandute timp de opt luni in toate orasele si satele din nordul Ardealului".
Fara frontiere
Milionarul Mihail Cengesi a fost principalul acuzat in aceasta afacere. El pusese la punct o serioasa retea de distributie a produselor fabricii sale. Potrivit declaratiilor unui caraus, se pare ca o cantitate semnificativa de spirt contrafacut a fost transportata in Ungaria si Cehoslovacia. "Precum se stie, cehii urmaresc de aproape pe cei care inlesnesc introducerea spirtului in tara vecina. Totusi, banda era asa de bine organizata, incat, desi lucra de mai multe luni, nu a putut fi prinsa. Mihail Cengesi, fiind foarte bogat si avand, pe deasupra, si presedintia sindicatului spirtului, a putut usor sa obtina concursul tacit al unor persoane cu mare trecere", scria "Dimineata".
Pana la urma, si in acest caz, pedepsele au fost modice. Cengesi a fost condamnat la opt ani de inchisoare. Au mai fost arestati doar cativa dintre membrii retelei, mult prea putini fata de amploarea fenomenului, dupa cum afirma presa vremii. Si niciun demnitar, evident.
5. AFACEREA "BACHUS" - vinul de milioane
In perioada regimului comunist au "transpirat" extrem de putine fapte de coruptie, afaceri ilegale sau de contrabanda. A devenit insa o adevarata legenda "Afacerea Bachus", din anii iiiii'70. Gheorghe Stefanescu, cunoscut la vremea res-
pectiva sub porecla "Bachus", gestionarul unui depozit de vinuri din Bucuresti, a fost seful celei mai mari retele mafiote din anii Epocii de Aur. Iar trimiterea sa in fata plutonului de executie a devenit si cea mai faimoasa condamnare la moarte din regimul comunist.
Vinul cu... aditivi
Bachus facea vinuri gustoase si nimeni nu banuia ca erau "botezate" cu fel de fel de aditivi, unii adusi chiar din Occident. Inselaciunea incepea inca de la podgoria Cotesti, unde directorul pretexta o productie slaba din cauza unor "calamitati", creand astfel un plus in gestiunea reala. Vinurile neevidentiate contabil se "cupajau", adica se combinau vinurile proaste cu cele bune, iar amestecul era vandut in final la pret ridicat, diferenta de bani obtinuta revenind oamenilor lui Bachus.
In sapte ani, intre 1971 si 1978, acestia "au prelucrat" peste 400.000 de litri de vin primit fara acte. Pe langa vin, mai cupajau si rachiul de drojdie cu tuica de pruna, respectand insa concentratiile alcoolice, astfel incat sa nu se diminueze taria bauturii.
Ceasul rau...
Prinderea lui Stefanescu se datoreaza hazardului. Un locotenent de Securitate a cumparat de la crama lui vin pentru propria nunta, care insa a trebuit amanata. Dupa cateva saptamani, ofiterul a gustat licoarea, constatand insa ca nu i-a mai ramas decat o solutie apoasa, cu depuneri rosiatice. Anchetatorii (la acest caz au lucrat peste 250 de politisti si procurori) au gasit acasa la Bachus peste 18 kilograme de bijuterii din aur si pietre pretioase, valorand aproximativ 360.000 de dolari, si 2,2 milioane de lei, in numerar si pe cecuri. Mai detinea un apartament in Bucuresti, o vila la Breaza si doua autoturisme Lada. Stefanescu era un adevarat milionar in dolari al Republicii Socialiste Romania. Din reteaua lui Bachus au facut parte de la sefi de servicii pana la prim-secretari de partid si directori in ministere, care primeau de la acesta bani, bijuterii si alte atentii, ca sa inchida ochii. Toti au fost trimisi insa la inchisoare, fara exceptie: peste 200 de persoane. Condamnat la moarte in aprilie 1980, Stefanescu a fost executat la 14 decembrie 1981. Fatala i-a fost falsificarea vinurilor, pentru celelalte infractiuni, retinute in alte noua dosare, primind doar inchisoare. Legenda spune ca, adus in fata lui Ceausescu, acesta l-a intrebat ce voia sa faca cu atatia bani, iar Bachus ar fi raspuns: "Am vrut sa rastorn regimul!". Neoficial, se spune ca suma totala de care a fost prejudiciat statul roman se ridica la echivalentul a 4,5 milioane de dolari, la nivelul anilor iiiii'70.
6. AFACEREA "FNI" - economiile romanilor, spulberate de vant(u)
Potrivit statisticilor (oficiale), in Romania, din 1947 incoace, aproape sase milioane de romani au fost pagubiti intr-un fel sau altul cu echivalentul a peste 20 de miliarde de euro. Pana in 1989, principala cauza erau nationalizarile si exproprierile. Dupa 1991 am vazut "pe viu" jocuri piramidale, banci populare, falimente bancare sau fonduri de investitii care au "zburat" peste mari si tari. Multi indivizi au profitat de saracia generalizata in care s-a aflat (si se afla) Romania, speculand dorinta de imbogatire rapida. Asa s-au construit Caritas, Gerald sau alte jocuri de intrajutorare, FMOA ori Fondul National de Investitii. Scopul a fost unul: cati mai multi deponenti, pentru ca "alesii" sa-si poata recupera "investitiile" initiale. Bineinteles, toate acestea nu ar fi fost posibile fara complicitatea guvernantilor, indiferent ce forme a luat ea: "consolidarea" neincrederii populatiei in sistemul bancar printr-o serie de falimente rasunatoare, lipsa unor campanii de informare sau, la fel de grav, promovarea unor legi interpretabile.
Cine a vegheat pentru noi?
De departe, cel mai rasunator tun postdecembrist a fost "Afacerea FNI". Peste 300.000 de romani care sperau intr-o viata mai buna si-au vazut spulberate economiile plasate la FNI. In mai 2000, Fondul a intrat in incapacitate de plata, evaporandu-se din conturi peste 8.000 de miliarde de lei. Sorin Ovidiu Vantu, cel care a infiintat FNI si era considerat principalul vinovat, nu a fost sanctionat de Justitie. Scandalul FNI a implicat direct Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Ministerul Finantelor, CEC si guvernul. Parchetul General a trimis in judecata 14 persoane cu functii la CNVM, CEC sau SOV INVEST. Nu exista nici la ora actuala o sentinta definitiva in acest dosar.
7. AFACEREA "ALBINA" - o banca furata cu totul
Anul 1999 a fost cel mai negru pentru sistemul bancar. Pentru multi dintre noi, cel mai rasunator faliment este reprezentat de Bancorex. Aproape 600 de milioane de dolari si 9.846 miliarde lei este costul suportat de stat (sub forma titlurilor de stat scadente in 1999) pentru lichidarea bancii "mileniului trei" (pierderi de doua miliarde de dolari). La aceasta se adauga si cele 3.712 miliarde lei, bani cheltuiti pentru restructurarea Bancii Agricole.
Totusi, in acea perioada a retinut atentia expertilor un alt caz, mult mai putin mediatizat, cel al Bancii Albina. Nu se cunoaste in totalitate prejudiciul creat de falimentul bancii, dar putem estima la aproape 1.200 de miliarde de lei aportul Fondului de Garantare al Depozitelor Bancare la lichidarea Albina.
Ce este insa deosebit in acest caz? Banca Albina a fost singura institutie de acest fel din Romania in care valoarea creditelor neperformante a fost egala cu aceea a activelor bancii! In plus, este banca comerciala cu existenta cea mai scurta (trei ani) si prima la care s-a declansat procedura de faliment.
Inca din primul an de activitate (1996), Banca Albina s-a aflat in dificultate financiara, situatie fireasca, in conditiile in care actionarii nu au asteptat nici macar sa treaca un an pentru a incepe jumulirea banilor proaspat intrati. Un raport al societatii lichidatorului bancii indica un grup de sase firme, apartinand lui Giovani Giovanardi (actionar al bancii), care au acumulat cele mai mari restante. Practic, majoritatea firmelor care au beneficiat de imprumuturi si care apoi "au uitat" sa inapoieze banii apartin actionarilor. Societatile grupului patronat de Giovanardi si administrat de Valentina Petrosanu (SC Seld Comexim SRL, SC Sogexport SRL, SC Farom Italgom SRL s. cl.) erau inregistrate la 25 mai 1999 avand credite restante de 57,8 miliarde lei (peste valoarea capitalului social al bancii - 50 miliarde lei) si 62,6 miliarde lei dobanzi neachitate, in total o suma echivalenta cu 7,77 milioane dolari.
Salvarea aparentelor
Initial s-a incercat acoperirea pierderilor cu ajutorul capitalului atras prin practicarea unor dobanzi fabuloase la depozite. Actiune numai de fatada, pentru ca in 1998 gaura se largeste la 38,9 miliarde lei de la 0,56 miliarde in 1996. Cu toate acestea, Banca Albina raporteaza un profit de 21 de miliarde lei, trecand dobanzile si penalitatile neincasate pe credite curente. Surprinzator, BNR nu sesizeaza nicio abatere, dar, in schimb, situatia este semnalata in Consiliul de Administratie de unul dintre membrii neinfluenti. Alaturi de cele sase firme sunt aduse in discutie alte 21 care primisera credite fara a se constitui garantii. La 30 septembrie 1998, rata creditelor clasificate in categoria "pierderi" si "indoielnice" ajunsese la 57,7%, cu mult peste "pragul" prevazut de BNR - 30%.
In 1999, Albina a intrat in incapacitate de plata. Creditele neperformante ajunsesera la 100%. La acel moment nu a mai fost absolut nimic de furat.
Cele mai importante fraude din ultimul secol (1900-2007)
1. Nationalizare (1947-1962) - 9 mld. euro
2. Depuneri CEC pentru Dacii - 6 mld. euro
3. Faliment banci (1998-2000) - 4 mld. euro
4. Falimentul Marmorosch (1931) - 491 mil. euro (*)
5. Afacerea Skoda (1930) - 280 mil. euro (*)
6. FNI, fond de investitii (2000) - 150 mil. euro
7. Caritas, joc piramidal (1993-1994) - 80 mil. euro
8. MTS Leasing (2005) - 50 mil. euro
9. SAFI, fond de investitii (1996) - 40 mil euro
10. Afacerea Bachus (1971-1978) - 21 mil. euro (*)
11. Gerald, joc piramidal (1993-1994) - 20 mil. euro
12. Afacerea Pavajul (1934) - 10,5 mil. euro (*)
13. Mega-Caritas, joc piramidal - 4 mil. de euro
...............................................................................................................................................
TOTAL: 20 mld. euro
Nota (*) - estimari la nivelul anului 2008
Sursa:http://www.financiarul.com/articol_186/
Se invoca destul de des in ultima vreme perioada de boom economic pe care a cunoscut-o Romania intre anii 1920 si 1940. In mare parte, chiar asa au stat lucrurile, numai ca si atunci, ca si acum, Romania a avut parte de "mari inginerii financiare". Intr-un top al marilor fraude din Romania ultimului secol, falimentul Bancii Marmorosch (1931) se plaseaza pe locul patru. Prejudiciile cele mai mari au fost provocate de procesul de nationalizare (aproximativ noua mld. euro) si falimentul sistemului bancar romanesc (1998-1999). Pe de alta parte insa, cea mai mare inselatorie pe care au fost nevoiti s-o indure romanii a fost cea legata de "un CEC pentru Dacia". Se estimeaza ca, de fapt, suma totala de care s-a bucurat statul roman din 1991 incoace a depasit sase miliarde de euro. In rest, constatam ca nimic nou nu este sub soare. Si primarii din perioada interbelica reparau strazi pe "cumetrii", iar contrabanda cu alcool intrecea orice inchipuire in materie de coruptie. 1. AFACEREA "SKODA" - cum sa dotezi armata pe... comision
De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost "Afacerea Skoda". In presa vremii
s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile. Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.
Prolog
La inceputul anilor iiiii'20 isi face aparitia in Romania, in calitate de sef al reprezentantei Uzinelor Skoda, Bruno Seletzky. Nascut in Polonia, la Zakopane, el a trait peste doua decenii in Austria, dupa care a trecut in Cehoslovacia, unde s-a angajat sa lucreze intr-o uzina de armament apartinand Skoda. Inca de la venirea sa in tara noastra, Seletzky a atras atentia organelor de contrainformatii romanesti, fapt care, din nefericire, a ramas fara urmari, datorita relatiilor pe care polonezul a stiut sa si le creeze la cele mai inalte niveluri ale statului roman.
"Afacerea Skoda" nu este singura de acest gen (au mai fost incheiate contracte cu uzina cehoslovaca in 1922 si 1927), ci ultima, cea mai importanta. Seletzki, pentru a-si atinge scopurile, a impartit comisioane importante nu numai functionarilor si tehnicienilor civili si militari insarcinati cu urmarirea contractelor incheiate cu uzinele Skoda, ci si altor persoane care ocupau functii importante in aparatul de stat sau in organele de conducere ale unor partide politice.
Tunuri, la propriu si la figurat
Astfel, in noiembrie 1928, Seletzky a fost "invitat" sa intocmeasca un plan privind modernizarea armamentului romanesc, pe care il realizeaza in doar trei-patru luni. In luna mai 1929, oferta Skoda era deja pe cale de a se perfecta. Imediat are loc o sedinta a oficialitatilor romane (un fel de CSAT de astazi), avand ca scop acest contract. Printre participanti se numarau prim-ministrul Iuliu Maniu, ministrul apararii, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate. Ei au hotarat sa comande tot ce era nevoie de la uzinele Skoda, mai putin piesele de artilerie grea, care ar fi urmat sa vina din Franta. Numai ca o comisie de experti militari a comunicat conducerii Ministerului Apararii Nationale informatia falsa ca tunurile fabricate la uzinele franceze Schneider erau cu 60.000 de dolari mai scumpe decat cele oferite de... cehi. Zis si facut, Romania a comandat uzinelor Skoda, in martie 1930, munitii si armament, inclusiv artileria grea, in valoare de peste cinci miliarde lei, cifra imensa pentru acele vremuri.
Contractul incheiat (nr. 6.102, din 17 martie 1930) a avut numeroase clause defavorabile partii romane, iar autoritatile militare autohtone l-au aprobat fara niciun fel de consultare a institutiilor competente - Directia tehnica si Consiliul Superior al Armatei. Mai mult, actul nu era insotit, dupa cum era normal si atunci, de caiete de sarcini in care sa se specifice o serie de detalii tehnice. Una peste alta, acest contract a adus statului roman un prejudiciu de 900 de milioane de lei (aproximativ 9,2 milioane de dolari, o suma imensa la acea vreme), cifra rezultata din comparatia cu valoarea unui contract similar incheiat de Iugoslavia in aceeasi perioada - pretul materialelor pentru armata romana era cu 18%-25% mai ridicat. Nu de alta, dar, potrivit anchetatorilor, comisioanele primite de cei care, sub o forma sau alta, au facilitat contractul au totalizat peste 19 milioane de lei.
Pedeapsa
Asa cum poate va asteptati, singurul pedepsit in aceasta afacere a fost Seletzky, care a primit... cinci ani de inchisoare. Demnitarii romani implicati in toata aceasta poveste nu au fost condamnati, pentru ca au disparut probele de la dosar.
2. AFACEREA "BANCA MARMOROSCH BLANK" - camarila bancara
Marmorosch Blank a fost una dintre cele mai cunoscute banci din perioada interbelica. Infiintata inca din 1865, sub denumirea Banque de Roumanie, beneficia de capital adus de la Banca Imperiala Otomana din Constantinopol. Ulterior, fondatorul bancii, J. Marmorosch, s-a retras la Viena, conducerea preluand-o Mauriciu Blank. Din 1874, ea a luat denumirea "Banca Marmorosch, Blank et. Co.", actionand doar ca institutie de credit, fiind comanditata de Banca Isac Lobel din Viena.
Aristide Blank, fiul lui Mauriciu Blank, avea sa fie principalul actor in "cresterea si descresterea" bancii Marmorosch. El a intrat in scena in 1914, cand, impreuna cu G. Danielopol, a fost trimis de guvernul roman la Londra, pentru a perfecta obtinerea unui imprumut destinat achizitionarii de armament. La sfarsitul anului 1916, sediul bancii s-a mutat la institutia afiliata la Iasi, Banca Moldova. Acolo, Blank si-a cultivat prieteniile cu Nicolae Titulescu, ministru de finante in acel timp, cu Octavian Goga, cu istoricul Nicolae Iorga si cu alte nume de marca ale politicii acelor timpuri. Pozitia lui s-a consolidat in 1918, cand guvernul i-a dat o noua insarcinare privind punerea la punct a unor contracte comerciale cu China. In acelasi timp, controlul sau asupra bancii a crescut, desi tatal sau a ramas director general pana in 1928, cand s-a retras la Viena. In 1923, banca avea 25 de sucursale in Regat, pe langa cele patru care activau in Paris, Istanbul, Viena si in New York, ajungand, practic, cea mai puternica banca comerciala din Romania. Aristide Blank era si proprietarul a sapte publicatii, printre care se numarau ziarele "Dimineata" si "Adevarul". Mai tarziu, in perioada 1924-1925, banca a achizitionat terenurile dintre actualul Bulevard al Aviatorilor si Herastrau. Apoi, avand sustinerea directorului Uzinelor Comunale Bucuresti, a asanat terenul mlastinos din zona de nord a Bucurestiului.
Un faliment zguduitor
Aristide Blank a mai ramas in istorie drept personajul principal din anturajul Casei Regale. In 1930, Blank a devenit economistul regelui. Avea plasat in "camarila lui Carol" pe Felix Wider, care lucrase pana in 1914 la banca Marmorosch. Problemele bancii au aparut pe fodul marii crize internationale, inceputa in 1929. Astfel, in toamna lui 1931, institutia financiara s-a trezit in incapacitate de plata - lipseau 16 milioane de dolari la nivelul acelui an. S-au descoperit si o serie de credite nerambursate, asa ca banca se indrepta vertiginos spre un faliment zguduitor pentru mediul economic din acele timpuri, pentru ca, nu cu mult timp in urma, fusese considerata ca fiind unul dintre cei mai stabili piloni financiari autohtoni. Cu toate eforturile regelui, banca nu a putut fi salvata, intrand in prefaliment. Pana in 1940, deponentii au fost despagubiti indeosebi prin vanzarea terenurilor bancii din nordul Capitalei.
Cauzele falimentului rezida atat in conditiile financiare interne, cat si in cele externe, dar, mai ales, in urma unor operatiuni dubioase practicate de banca, cum ar fi eliberarea unor cecuri fara acoperire catre Banca Nationala. Nu a existat insa o ancheta propriu-zisa si nimeni nu a fost pedepsit pentru prabusirea bancii Marmorosch.
3. AFACEREA "PAVAJUL" - varianta interbelica a asfaltarii
Refacerea (dubioasa) a infrastructurii Bucurestiului nu este o inventie a primarilor de dupa decembrie 1989. Pana si edilii de legenda ai Capitalei, Dem I. Dobrescu si Pache Protopopescu - cei care au botezat cu numele lor strazi si parcuri -, au procedat la fel. Au atribuit lucrari de refacere a carosabilului unor "grupuri de interese", fara licitatie si la preturi supralicitate.
Presa interbelica a demonstrat cu documente ca, in 1933, primarul Protopopescu a atribuit fara licitatie pavarea unei strazi din Bucuresti unor apropiati, familia Rudenberg, agenti electorali ai edilului. Nu in ultimul rand, firma familiei respective nici nu avea experienta in domeniu...
Dem I. Dobrescu a facut exact acelasi tip de "greseli". Intr-un raport prezentat de o comisie de ancheta, in 1934, si care viza lucrarile de reparatii la strada principala din zona Unirii, se aratau urmatoarele: "Am dovedit ca lucrarile s-au executat intr-un mod scandalos. Ca in timp de jumatate de an pavajele s-au deteriorat, s-au ondulat si trebuie refacute complet. Betonul folosit e de calitate proasta, asa ca nici dupa sase luni nu a facut priza. (...) Oferta aprobata de domnul primar Dobrescu prin buna invoiala a fost neprecisa si nu s-a clarificat situatia materialelor vechi in valoare de doua-cinci milioane de lei, lasand totul la discretia ofertantului (...) Ofertantilor nu li s-a cerut nicio justificare de capacitate tehnica si materiala, desi domnul Zoltan Davidovits n-a lucrat niciodata in bransa pavajelor, fiind un biet functionar la strandul Kiseleff, iar Zigler, dupa cum ne spune chiar unchiul sau, este de meserie croitor. (...) Ofertantilor li s-a micsorat garantia de la 10% la 6%, aceasta nefiind suficienta pentru refacerea pavajelor macar in parte". Comisia precizeaza ca pretul real pe care ar fi trebuit sa-l plateasca primaria ar fi fost de 40 de ori mai mic decat cel efectuat.
4. AFACEREA "SPIRTUL NEGRU" - precursorul contrabandistului modern
Senzatia de "déjà-vu" se mentine si in cazul afacerilor cu bauturi alcoolice. In perioada interbelica, fabricarea si comercializarea bauturilor alcoolice se facea platindu-se un anumit procent catre bugetul de stat. Cum aceasta taxa avea un cuantum semnificativ, nu putini erau cei tentati sa incalce legea, chiar daca riscau ani grei de inchisoare.
Filiera spirtoaselor
Comertul clandestin cu bauturi alcoolice a luat avant in anii crizei economice. Erau implicati inclusiv functionari de rang inalt din ministere. "Afacerea" Spirtul Negru din Maramures", cum a fost denumita, a facut mult timp deliciul presei de la inceputul anului 1930. Ziarul "Dimineata" scria ca "descoperirea unei fabrici clandestine de spirt din Simleul Silvaniei a dat mult de lucru autoritatilor din judetele Somes, Satu Mare si Maramures. S-a constatat cu aceasta ocazie ca sute de hectolitri de spirt de contrabanda au fost vandute timp de opt luni in toate orasele si satele din nordul Ardealului".
Fara frontiere
Milionarul Mihail Cengesi a fost principalul acuzat in aceasta afacere. El pusese la punct o serioasa retea de distributie a produselor fabricii sale. Potrivit declaratiilor unui caraus, se pare ca o cantitate semnificativa de spirt contrafacut a fost transportata in Ungaria si Cehoslovacia. "Precum se stie, cehii urmaresc de aproape pe cei care inlesnesc introducerea spirtului in tara vecina. Totusi, banda era asa de bine organizata, incat, desi lucra de mai multe luni, nu a putut fi prinsa. Mihail Cengesi, fiind foarte bogat si avand, pe deasupra, si presedintia sindicatului spirtului, a putut usor sa obtina concursul tacit al unor persoane cu mare trecere", scria "Dimineata".
Pana la urma, si in acest caz, pedepsele au fost modice. Cengesi a fost condamnat la opt ani de inchisoare. Au mai fost arestati doar cativa dintre membrii retelei, mult prea putini fata de amploarea fenomenului, dupa cum afirma presa vremii. Si niciun demnitar, evident.
5. AFACEREA "BACHUS" - vinul de milioane
In perioada regimului comunist au "transpirat" extrem de putine fapte de coruptie, afaceri ilegale sau de contrabanda. A devenit insa o adevarata legenda "Afacerea Bachus", din anii iiiii'70. Gheorghe Stefanescu, cunoscut la vremea res-
pectiva sub porecla "Bachus", gestionarul unui depozit de vinuri din Bucuresti, a fost seful celei mai mari retele mafiote din anii Epocii de Aur. Iar trimiterea sa in fata plutonului de executie a devenit si cea mai faimoasa condamnare la moarte din regimul comunist.
Vinul cu... aditivi
Bachus facea vinuri gustoase si nimeni nu banuia ca erau "botezate" cu fel de fel de aditivi, unii adusi chiar din Occident. Inselaciunea incepea inca de la podgoria Cotesti, unde directorul pretexta o productie slaba din cauza unor "calamitati", creand astfel un plus in gestiunea reala. Vinurile neevidentiate contabil se "cupajau", adica se combinau vinurile proaste cu cele bune, iar amestecul era vandut in final la pret ridicat, diferenta de bani obtinuta revenind oamenilor lui Bachus.
In sapte ani, intre 1971 si 1978, acestia "au prelucrat" peste 400.000 de litri de vin primit fara acte. Pe langa vin, mai cupajau si rachiul de drojdie cu tuica de pruna, respectand insa concentratiile alcoolice, astfel incat sa nu se diminueze taria bauturii.
Ceasul rau...
Prinderea lui Stefanescu se datoreaza hazardului. Un locotenent de Securitate a cumparat de la crama lui vin pentru propria nunta, care insa a trebuit amanata. Dupa cateva saptamani, ofiterul a gustat licoarea, constatand insa ca nu i-a mai ramas decat o solutie apoasa, cu depuneri rosiatice. Anchetatorii (la acest caz au lucrat peste 250 de politisti si procurori) au gasit acasa la Bachus peste 18 kilograme de bijuterii din aur si pietre pretioase, valorand aproximativ 360.000 de dolari, si 2,2 milioane de lei, in numerar si pe cecuri. Mai detinea un apartament in Bucuresti, o vila la Breaza si doua autoturisme Lada. Stefanescu era un adevarat milionar in dolari al Republicii Socialiste Romania. Din reteaua lui Bachus au facut parte de la sefi de servicii pana la prim-secretari de partid si directori in ministere, care primeau de la acesta bani, bijuterii si alte atentii, ca sa inchida ochii. Toti au fost trimisi insa la inchisoare, fara exceptie: peste 200 de persoane. Condamnat la moarte in aprilie 1980, Stefanescu a fost executat la 14 decembrie 1981. Fatala i-a fost falsificarea vinurilor, pentru celelalte infractiuni, retinute in alte noua dosare, primind doar inchisoare. Legenda spune ca, adus in fata lui Ceausescu, acesta l-a intrebat ce voia sa faca cu atatia bani, iar Bachus ar fi raspuns: "Am vrut sa rastorn regimul!". Neoficial, se spune ca suma totala de care a fost prejudiciat statul roman se ridica la echivalentul a 4,5 milioane de dolari, la nivelul anilor iiiii'70.
6. AFACEREA "FNI" - economiile romanilor, spulberate de vant(u)
Potrivit statisticilor (oficiale), in Romania, din 1947 incoace, aproape sase milioane de romani au fost pagubiti intr-un fel sau altul cu echivalentul a peste 20 de miliarde de euro. Pana in 1989, principala cauza erau nationalizarile si exproprierile. Dupa 1991 am vazut "pe viu" jocuri piramidale, banci populare, falimente bancare sau fonduri de investitii care au "zburat" peste mari si tari. Multi indivizi au profitat de saracia generalizata in care s-a aflat (si se afla) Romania, speculand dorinta de imbogatire rapida. Asa s-au construit Caritas, Gerald sau alte jocuri de intrajutorare, FMOA ori Fondul National de Investitii. Scopul a fost unul: cati mai multi deponenti, pentru ca "alesii" sa-si poata recupera "investitiile" initiale. Bineinteles, toate acestea nu ar fi fost posibile fara complicitatea guvernantilor, indiferent ce forme a luat ea: "consolidarea" neincrederii populatiei in sistemul bancar printr-o serie de falimente rasunatoare, lipsa unor campanii de informare sau, la fel de grav, promovarea unor legi interpretabile.
Cine a vegheat pentru noi?
De departe, cel mai rasunator tun postdecembrist a fost "Afacerea FNI". Peste 300.000 de romani care sperau intr-o viata mai buna si-au vazut spulberate economiile plasate la FNI. In mai 2000, Fondul a intrat in incapacitate de plata, evaporandu-se din conturi peste 8.000 de miliarde de lei. Sorin Ovidiu Vantu, cel care a infiintat FNI si era considerat principalul vinovat, nu a fost sanctionat de Justitie. Scandalul FNI a implicat direct Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Ministerul Finantelor, CEC si guvernul. Parchetul General a trimis in judecata 14 persoane cu functii la CNVM, CEC sau SOV INVEST. Nu exista nici la ora actuala o sentinta definitiva in acest dosar.
7. AFACEREA "ALBINA" - o banca furata cu totul
Anul 1999 a fost cel mai negru pentru sistemul bancar. Pentru multi dintre noi, cel mai rasunator faliment este reprezentat de Bancorex. Aproape 600 de milioane de dolari si 9.846 miliarde lei este costul suportat de stat (sub forma titlurilor de stat scadente in 1999) pentru lichidarea bancii "mileniului trei" (pierderi de doua miliarde de dolari). La aceasta se adauga si cele 3.712 miliarde lei, bani cheltuiti pentru restructurarea Bancii Agricole.
Totusi, in acea perioada a retinut atentia expertilor un alt caz, mult mai putin mediatizat, cel al Bancii Albina. Nu se cunoaste in totalitate prejudiciul creat de falimentul bancii, dar putem estima la aproape 1.200 de miliarde de lei aportul Fondului de Garantare al Depozitelor Bancare la lichidarea Albina.
Ce este insa deosebit in acest caz? Banca Albina a fost singura institutie de acest fel din Romania in care valoarea creditelor neperformante a fost egala cu aceea a activelor bancii! In plus, este banca comerciala cu existenta cea mai scurta (trei ani) si prima la care s-a declansat procedura de faliment.
Inca din primul an de activitate (1996), Banca Albina s-a aflat in dificultate financiara, situatie fireasca, in conditiile in care actionarii nu au asteptat nici macar sa treaca un an pentru a incepe jumulirea banilor proaspat intrati. Un raport al societatii lichidatorului bancii indica un grup de sase firme, apartinand lui Giovani Giovanardi (actionar al bancii), care au acumulat cele mai mari restante. Practic, majoritatea firmelor care au beneficiat de imprumuturi si care apoi "au uitat" sa inapoieze banii apartin actionarilor. Societatile grupului patronat de Giovanardi si administrat de Valentina Petrosanu (SC Seld Comexim SRL, SC Sogexport SRL, SC Farom Italgom SRL s. cl.) erau inregistrate la 25 mai 1999 avand credite restante de 57,8 miliarde lei (peste valoarea capitalului social al bancii - 50 miliarde lei) si 62,6 miliarde lei dobanzi neachitate, in total o suma echivalenta cu 7,77 milioane dolari.
Salvarea aparentelor
Initial s-a incercat acoperirea pierderilor cu ajutorul capitalului atras prin practicarea unor dobanzi fabuloase la depozite. Actiune numai de fatada, pentru ca in 1998 gaura se largeste la 38,9 miliarde lei de la 0,56 miliarde in 1996. Cu toate acestea, Banca Albina raporteaza un profit de 21 de miliarde lei, trecand dobanzile si penalitatile neincasate pe credite curente. Surprinzator, BNR nu sesizeaza nicio abatere, dar, in schimb, situatia este semnalata in Consiliul de Administratie de unul dintre membrii neinfluenti. Alaturi de cele sase firme sunt aduse in discutie alte 21 care primisera credite fara a se constitui garantii. La 30 septembrie 1998, rata creditelor clasificate in categoria "pierderi" si "indoielnice" ajunsese la 57,7%, cu mult peste "pragul" prevazut de BNR - 30%.
In 1999, Albina a intrat in incapacitate de plata. Creditele neperformante ajunsesera la 100%. La acel moment nu a mai fost absolut nimic de furat.
Cele mai importante fraude din ultimul secol (1900-2007)
1. Nationalizare (1947-1962) - 9 mld. euro
2. Depuneri CEC pentru Dacii - 6 mld. euro
3. Faliment banci (1998-2000) - 4 mld. euro
4. Falimentul Marmorosch (1931) - 491 mil. euro (*)
5. Afacerea Skoda (1930) - 280 mil. euro (*)
6. FNI, fond de investitii (2000) - 150 mil. euro
7. Caritas, joc piramidal (1993-1994) - 80 mil. euro
8. MTS Leasing (2005) - 50 mil. euro
9. SAFI, fond de investitii (1996) - 40 mil euro
10. Afacerea Bachus (1971-1978) - 21 mil. euro (*)
11. Gerald, joc piramidal (1993-1994) - 20 mil. euro
12. Afacerea Pavajul (1934) - 10,5 mil. euro (*)
13. Mega-Caritas, joc piramidal - 4 mil. de euro
...............................................................................................................................................
TOTAL: 20 mld. euro
Nota (*) - estimari la nivelul anului 2008
Sursa:http://www.financiarul.com/articol_186/
Sundar Singh - Profetii despre Romania
Sundar Singh (1889-1929) a fost un mare sfant indian, convertit la crestinism si care la inceputul secolului a intreprins o calatorie prin Europa, incluzand Romania. Cu aceasta ocazie, el a facut mai multe revelatii despre viitorul Romaniei, revelatii care la vremea respectiva au fost socante dar care in timp au inceput sa se adevereasca. In cele ce urmeaza vom prezenta aceste revelatii, si unde e posibil vom indica in ce masura deja sunt indeplinite. In continuare urmeaza cuvintele lui Sundar Singh:
"Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer.
In acest sens, Papa Ioan Paul al II-lea, in vizita sa din Romania a numit in mod inspirat aceasta tara si poporul ei ca fiind "Gradina Maicii Domnului".
În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de Dumnezeu şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altădată deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine. Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească.
Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil că aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într-un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui Dumnezeu.
Chiar si asa, desi Sundar Singh se bucura de o larga apreciere internationala pentru spiritualitatea lui de exceptie, tocmai in Romania nu s-a auzit aproape deloc despre el, ba chiar s-a incercat negarea existentei lui si a acestor profetii.
În anii care vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa-zisa putere a ştiinţei.
Deocamdata sunt foarte vizibile schimbarile climatice din ultimii ani, in care Romania s-a confruntat cu inundatii catastrofale si secete intense. Aceste schimbari au facut sa apara si aici fenomente meteorologice pana acum necunoscute in Romania, cum ar fi tornadele si uraganele. Din pacate, departe de a fi o exceptie a anui an capricios, aceste fenomene se pare ca revin si chiar capata amploare.
Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu - de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor voastre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în Dumnezeu.
In acest sens Sundar Singh prezice aparitia bolilor cum ar fi SIDA. Aceasta boala a aparut prima oara in comunitatile de homosexuali din SUA. Exista motive serioase care sa ne faca sa credem ca a fost produsa in laborator si raspandita pe glob prin campanii de vaccinare (in special in Africa, unde in unele zone, dupa asemenea campanii s-a ajuns ca una din trei persoane sa fie seropozitiva). SIDA a reprezentat cel mai puternic blocaj in calea "revolutiei sexuale" din anii trecuti, de fapt o revolutie a perversitatii si a degradarii umane si, poate deloc intamplator, a lovit in special persoanele care prezentau comportamente sexuale perverse, desi a lovit si in fiinte nevinovate, cum ar fi copii.
Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştina şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud.
Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone.
Desi pe vremea lui Sundar Singh nu se stia nimic nici de moneda Euro, nici de ONU sau Comunitatea Europeana, tot ceea ce el prezice aici vedem cum capata consistenta. Deja Euro este moneda oficiala pentru aproape un contintent intreg si la fel Parlamentul European si Consiliul Europei reprezinta organismele unice de conducere pentru aproape toata Europa. Chiar si despre armata aeropurtata (desi pe vremea lui Sundar Singh abia daca existau cateva avioane primitive), la ora actuala exista anumite hotarari ale Consiliului Europei de a se forma o "forta aeropurtata de interventie rapida" si care va fi principala arma a Uniunii Europene.
În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu.
Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero.
România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul ‘’NOU CANAAN’’, iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil “NOU IERUSALIM” pământesc.
Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea NOULUI IERUSALIM biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor, fiind pe bună dreptate o condiţie esenţială în faţa Bunului Dumnezeu. România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându-se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine.
În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchia la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi nici învingători. Vor rămâne trei categorii : morţii, cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului şi supravieţuitorii în întregime neatinşi.
In Biblie se afirma: "Iata ca iti dau din ceice sunt in sinagoga Satanei, cari zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit. / Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului." Apocalipsa 3,9-10.
Cu toate ca armele nucleare au fost descoperite dupa moartea lui Sundar Singh, referirea la un razboi "fulgerator si cumplit" nu poate fi valabila decat daca vor fi folosite asemenea arme. In acest sens toti analistii sunt de acord ca daca vom avea parte de un razboi nuclear, nu se va mai putea vorbi de invinsi sau de invingatori ci doar de victime ale acestui razboi teribil si nimicitor.
Şi atunci numărul celor ucişi şi afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre martorii neafectaţi şi supraveţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul Dumnezeu, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea ADEVĂRULUI îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni UNA cu Dumnezeirea. Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de Dumnezeu şi că Dumnezeu este viu, etern atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede.
Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual, care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui Dumnezeu, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini.
Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui Dumnezeu pentru poporul român.Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă. Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste, spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului.
Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez - rasa galbenă - în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti.
Aceste profetii sunt cu atat mai uimitoare cu cat abia in ultimii ani analistii politici au inceput sa vorbeasca despre China ca despre o viitoare superputere mondiala. De fapt ascensiunea Chinei in lume pune mari probleme geostrategice in special Americii, care se vede nevoita sa intreprinda tot felul de masuri pentru a-si putea mentine dominatia mondiala. Pe vremea lui Sundar Singh China aproape nu conta ca putere militara, politica ei externa putand fi dictata de cateva nave de razboi engleze sau de interventiile Japoniei pe contintent. La ora actuala in schimb, aproape pe orice canal de stiri aflam cum China isi intareste intr-un fel sau in altul puterea de influenta mondiala.
După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război “al sufletului” va începe. Acesta va fi războiul fără arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în Dumnezeu, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme. În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu, şi apoi la Bucureşti în Noul Ierusalim, pentru totdeauna.
În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în Dumnezeu, fiindcă vremurile vor fi zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt. Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit “Noul Ierusalim”, care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic
Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din “Noul Ierusalim” vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr.
Este sugestiv faptul ca in ultimii ani toate proiectele urbanistice majore ale Bucurestiului au fost proiecte internationale, care s-au bucurat de o larga participare a arhitectilor si urbanistilor de pretutindeni.
În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin.
Acest Centru Divin Suprem va putea cuprinde cu uşurinţă 2 milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate. O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special orientate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri.
O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate.
In ultimii ani s-a pus la modul foarte serios problema construirii unui canal Bucuresti-Dunare, exact ca in aceasta profetie. Acest proiect a fost inceput de Ceausescu si acum se doreste definitivarea lui. In acelasi timp in Bucuresti s-a construit Palatul Parlamentului, care este o constructie impresionanta: suprafata de 64,800 metri patrati (a doua din lume dupa Pentagon, dar care are o deschizatura centrala) si volumul de 2.55 miliarde de metri cubi (a treia din lume dupa un hangar de la Cape Canaveral si dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic).
Tutunul cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa ci de bună voie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă. Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere.
Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc.
Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult.
La ora actuala a devenit clar ca alipirea Basarabiei la Romania se poate face numai cu consimtamantul Rusiei, care are deocamdata armata a 14-a stationata pe teritoriul sau. Pana cand Moscova nu va avea vointa de a schimba lucrurile, pana atunci orice dorinta de a alipi Basarabia Romaniei ramane doar un proiect. In mod similar este prefigurata aici extinderea catre Est a Uniunii Europene, care in acest sens se pare ca va include si Ucraina si alte state din jurul Romaniei.
Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla. În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărămături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc.
Rusia s-a faramitat abia in ultimii ani in mai multe state mici si mai mult sau mai putin independente. Pe vremea lui Sundar Singh insa, Rusia era un imperiu imens si puternic, in care nu putea fi vorba in nici un fel de separare nationala. Relativ la cutremurele de pamant, in ultima vreme in mai putin de un an de zile (26 Decembrie 2004 in Sumatra si 8 Octombrie 2005 in Pakistan) au fost doua cutremure majore cu 230,000 si respectiv 75,000 de victime.
Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare. Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă ţinând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui.
In special descoperirile revolutionare facute in fizica cuantica, medicina si psihologie facute dupa moartea lui Sundar Singh au facut ca tot mai multi oameni sa gaseasca un sens spiritual in legile de baza ale Universului. Astfel putem enumera teoriile unor oameni de stiinta laureati ai premiului Nobel cum ar fi David Bohm sau Fritjof Capra care vin sa fundamenteze stiintific anumite precepte ale spiritualitatii universale.
Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenia şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru.
Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Totdeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri. Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contra, o nebănuită comoară spirituală.
Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie.
Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină.
Iisus spune:” De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca”. În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu. Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu.
Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască. Pentru Tatăl Ceresc orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma SPIRITULUI, se află o scânteie din Dumnezeu.
Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la Dumnezeu, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umilinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă. Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă.
În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecăruiui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări.
Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti.
În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin.
În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi.
Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine.
Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii.
Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea.
Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare. Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile.
În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, Noul Ierusalim se va zidi deci în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară. Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor.
In timpul lui Sundar Singh America era departe de a fi superputerea modiala care este in zilele noastre. Desi avea o industrie dezvoltata, America avea in primul rand o politica internationala izolationista, care o facea sa se concentreze mai mult asupra problemelor interne. Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial America a inceput sa exercite in lume o putere din ce in ce mai mare de dominare, ea devenind astfel la ora actuala un fel de "jandarm mondial". Daca insa Sundar Singh are dreptate, este posibil ca America sa treaca prin anumite incercari cumplite.
Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni de ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim – România, va fi dusă lupta cea mai aprigă. "
Deoarece conform lui Sundar Singh Romania va avea un rol spiritual de redresare planetara, este evident in acest caz ca Romania va fi prima tara care va trebui sa infrunte in mod serios raul care sta in calea revirimentului spiritual al acestei planete. Acest rau care va trebui infruntat si invins vine sub multe forme, de la conceptii inchistatoare si limitatoare pana la miscari ateiste sau chiar satanice care beneficiaza de sprijin international, mascat sau pe fata. Sa speram si sa ne rugam insa ca toate aceste incercari sa fie depasite cat mai repede posibil, cu cat mai putina suferinta, iar in finalul lor binele sa castige de parea sa cat mai multe fiinte, care atunci vor fi cu adevarat invingatoare.
Sursa: KAMBOX.NET
miercuri, iunie 18, 2008
Einstein si experimentul Philadelphia
Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.
“A cincea forta”
In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de “neprevazut”, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste “a cincea forta”, care ar trebui sa le uneasca pe toate.
Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare. Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.
Einstein si experimentul Philadelphia
Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul “Experiment Philadelphia”. Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. (distrugatorul USS-Eldrige) a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp. Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.
Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru “invizibilitate”, pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate. Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala. In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei. Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut. Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma! Experimentul a fost rapid ascuns si musamalizat, si s-au facut presiuni asupra tuturor celor care ar fi putut sa dezvaluie acest incident.
Dupa 40 de ani de tacere, ziaristii americani au avut acces la arhivele secrete ale marinei americane si au gasit aici relatari extraordinare! Pentru prima oara publicul avea sa cunoasca relatarea concreta si reala a unei calatorii in spatiu si timp, deoarece s-a presupus ca nava nu a calatorit numai 500 de km aproape instantaneu (marinarii de pe nava au constatat ca ajunsesera in porul orasului New York, revenind apoi in portul de unde plecasera), ci si aproximativ 40 de ani in viitor! Era primul act oficial care demonstra posibilitatea invingerii timpului!
Efecte secundare necontrolate
Membrii familiilor marinarilor de pe USS Eldrige au raportat sistematic disparitii si aparitii ale acestora; practic dupa numai doua zile ei parca erau inconjurati de o ceata alba. In unele cazuri ei dispareau pur si simplu de la masa sau din fata prietenilor. Intr-un unul din rapoarte s-a constatat un fapt incredibil. Unul dintre participantii la experiment si-a luat haina si caciula si, ca si cum totul ar fi fost normal, a iesit pur si simplu prin perete si a disparut fara urma, pentru totdeauna! Aceleasi peripetii sau relatat si despre nava experiment. Disparea pur si simplu din port si aparea dupa doua zile in acelasi loc. In alte cazuri, in plina misiune pe mare, nava disparea si aparea (ca un caine dresat care se intoarce mereu la locul lui) in portul unde se facuse experienta. Dupa lungi framantari si incredibile aventuri, guvernul a hotarat ca nava sa fie dezmembrata, legand straniile fenomene de aparitii si disparitii de o anumita impregnare pe care ar fi capatat-o aceasta in timpul experientei, insa uimitor, in acel moment USS Eldrige a disparut din port fara sa se mai intoarca vreodata, ca si cand ea ar fi considerat ca nu este demna sa-si gaseasca astfel sfarsitul.
Similitudine cu furtunile magnetice
Toata aceasta “joaca” a timpului a durat aproape doi ani, dupa care nu s-a mai relatat nimic. Multi contesta inca aceste informatii, dar putem semnala deosebitele asemanari intre fenomenele descrise pe nava cu multe observatii facute in decursul timpului in apropierea unor furtuni magnetice, in Marea Diavolului (in apropierea Japoniei) sau in Triunghiul Bermudelor, observatii facute la cei doi poli terestri si in alte asemenea zone care prezinta anomalii magnetice.
Tesla si Edison, implicati in acest experiment?
Pe de alta parte, se stie faptul ca aparatele care au realizat “experimentul Philadelphia” au fost construite dupa inventiile lui Nikola Testa, imbunatatite si de Edison. Tesla a brevetat un aparat “rezonator” care era capabil sa urce tensiunea unui camp electromagnetic pana la milioane de volti si la frecvente incredibile. Observatii facute de martori credibili (ofiteri de rang superior, ingineri din camera motoarelor de pe nava etc.) arata existenta unei constructii ciudate la bordul vasului, care semana cu aparatul construit de acest savant. Din descriere reiese faptul ca o bobina uriasa sub forma ovoidala se afla intr-o constructie asemanatoare cu o piramida. Un mecanism rotitor producea un camp magnetic stabil. Aceste doua campuri magnetice generau, dupa cum sustin multi savanti care au preluat ideea, o distorsiune de camp suficienta pentru a produce un salt in timp. Aceasta idee este confirmata chiar de calculele lui Einstein despre “marea unificare a fortelor”.
Dupa insemnarile descoperite recent in arhive, “Proiectul Philadelphia” ar fi fost reluat, la sfarsitul anilor patruzeci, de catre dr. Von Neumann si apoi incheiat cu succes in anul 1983, prin proiectul Montauk. In acel an – se spune – oamenii de stiinta si tehnicienii au reusit sa stabileasca o legatura temporara directa cu anul 1943, sa faca o “spartura” in zidul spatio-temporar. Pe acolo, prin aceasta spartura, unul dintre supravietuitori se spune ca ar fi ajuns pana la nava “Eldrige” a anului 1943 si, dupa anumite corecturi in comportamentul masinilor, ar fi facut-o sa reapara in timpul ei de atunci, curand dupa disparitie. Cu alte cuvinte: navei Eldrige i s-ar fi dat ajutor din viitor, pentru a putea reveni in 1943 deoarece s-a stiut de pana din comportamentul generatoarelor. Daca nu ar fi existat actiunea de ajutorare din 1983 sau daca aceasta nu ar fi avut rezultatul dorit, atunci nava ar fi ramas in vecii vacilor “blocata intre dimensiuni” in hiperspatiu, in pragul eternitatii sau poate in “viitor”, in anul 1983, nu se stie exact… Strapungerea spre anul 1943 pare a fi reusit, printre altele, cu un tip de antena “piramidala”, numita “delta T” (T, de la timp). O persoana deosebit de dotata mediumic, aflata acolo, s-ar fi concentrat asupra situatiei de la bordul navei “USS Eldrige”, realizand astfel rezonanta cu acel timp. Se pare ca la realizarea contactului cu trecutul s-a folosit o componenta “non-hertziana”, o gama de frecvente de dincolo de spectrul cunoscut al undelor electromagnetice.
Componenta imprevizibilului in saltul in hiperspatiu
Timp de doi ani de la acest incident , Einstein a refuzat sa comunice guvernului despre “marea Unificare”, ca si cum ar fi renuntat la cercetari. Multi generali ai armatei considerau inca “Experimentul Philadelphia” ca fiind un esec, insa Einstein descoperise o idee geniala. El a inteles ca o distorsiune temporala are nevoie de o componenta a imprevizibilului pentru a deveni poarta temporara. (Aceasta inseamna, in exemplul dat, ca, desi ne-am propus ceva precis pentru a doua zi, este inca imprevizibil drumul nostru exact). Acest imprevizibil era insasi natura celei “de-a cincea forte”, adica ea nu actiona pe o scara de marime (cum este gravitatia – care actioneaza numai asupra materiei, electromagnetismul numai asupra elementelor electromagnetice etc.); aceasta “a cincea forta” facea parte din toate, insa, in acelasi timp le compunea pe toate.
Reusita experimentului
Einstein era in acelasi timp reticent, nu vroia deloc sa coopereze, cu toate ca diferite rapoarte evidentiau faptul ca el nu renuntase la ideea unificarii fortelor. Motivul acestui refuz categoric de a coopera era evident: Einstein vazuse unde au dus cercetarile sale intreprinse in domeniul atomului – bombele atomice lansate asupra oraselor nipone Hiroshima si Nagasaki secerasera sute de mii de vieti omenesti total lipsite de aparare. El vedea zi de zi cu ingrijorare faptul ca amenintarea razboiului rece se putea transforma intr-un razboi nuclear. Rusia sovietica era in posesia unei arme nucleare; amenintarea era grea. In aceste situatii era constient ca nu era permisa o a doua greseala. Rapoartele despre cercetari devenisera atat de importante incat insusi presedintele Roosevelt intreba zilnic despre stadiul in care se afla (dupa cum relateaza protocoalele oficiale ale anilor 1950). Amenintarea sovietica era prea puternica, astfel ca armata S.U.A., precum si guvernul, cautau sa aiba un atu in eventuala conflagratie mondiala. Aceasta tensiune era mentinuta de Einstein care refuza cooperarea, insa un incident a schimbat situatia. La 18 decembrie 1954, Einstein a iesit din laboratorul sau personal fiind transfigurat din pricina emotiei. Printre primii cu care s-a intalnit era si Abraham Flexner, caruia i s-a adresat cu urmatoarele cuvinte: “Abraham, am reusit! Am trimis un cobai in viitor. A ramas cinci minute acolo si apoi s-a intors. Este inca in viata.”
Retragerea si distrugerea oricaror urme
Flexner a comunicat imediat acest lucru presedintelui, insa entuziasmul sau nu a durat mult. Einstein nu vroia sa divulge formula, indiferent cate presiuni s-ar fi facut asupra lui. Motivarea era bine cunoscuta: “Hiroshima ii apasa umerii, nu vroia sa poarte constiinta unei alte greseli”. Din acel moment Einstein a devenit de nerecunoscut, imbatranise brusc, era tot timpul retras, nu comunica si refuza sa mai lucreze chiar si in laborator. S-a indepartat de toti prietenii si refuza orice comunicare. Asupra lui s-au orientat cele mai intense si incredibile presiuni, atat fizice, cat si psihice. Un adevarat razboi parapsihologic a fost declansat ca urmare a acestui refuz. Einstein banuia probabil ce va urma pentru ca, spre marea uimire a armatei, a distrus orice posibilitate de reconstruire a ideilor referitoare la ultimele formule ale unificarii fortelor. Pe 16 aprilie 1955, Einstein a fost internat la spitalul din Princeton cu o grava hemoragie interna. Medicii i-au propus o interventie chirurgicala de urgenta, insa el a refuzat aceasta idee. Se pare ca si-a petrecut ultimele zile in compania fiului sau, vorbindu-i despre “marea unificare”.
Testamentul lui Einstein
La 18 aprilie 1955, a murit asistat doar de o sora medicala, insa dupa aceea a fost incercata o ultima solutie de aflare a formulei cautate. Astfel, dr. patolog Thomas Harvey i-a facut “autopsia”, desi era clara cauza mortii. El a argumentat prin faptul ca toti germanii sunt supusi autopsiei dupa moarte, iar extragerea creierului facea parte din metoda germana. Astfel s-a facut o operatie asupra cortexului cerebral al lui Einstein pentru ajungerea la celulele cenusii ale ariilor asociative, in tentativa de a izola impresiunea memorizata a formulei. Aceasta operatiune s-a desfasurat in mod secret si a durat aproape cinci ore. La terminarea operatiei a fost anuntat decesul oficial al marelui fizician, insa nu s-a obtinut formula dorita.
Un al doilea comando s-a facut de catre dr. Henry Ambrans, medicul personal al lui Einstein (1939-1941), care i-a extirpat ochii in ideea ca poate in ultimele momente ale vietii “vizionase” pentru ultima oara formula (stiut fiind faptul ca pe retina se pastreaza, intr-un anume fel de impregnare ce poate fi ulterior reconstruita, ultima imagine vazuta sau chiar numai imaginata de cel decedat). Dar si aceasta incercare a avut un esec total. Cateva zile mai tarziu se cerea permisiunea familiei pentru studierea in continuare a creierului lui Einstein, permisiune acordata, insa nu se stie daca s-a ajuns la vreun rezultat ulterior. Se pare ca studierea creierului a continuat inca mult timp dupa aceea.
Dezvaluirea formulei
Bineinteles, oficialitatile armatei SUA nu au renuntat la ideea de a descoperi aceasta magica formula. S-au investigat toate aparatele din laboratorul lui Einstein, s-au rasfoit toate jurnalele, corespondenta si… stupoare, au descoperit ca Einstein a scris in testamentul sau datele necesare despre aceasta forta si implicatiile nefaste asupra umanitatii, daca descoperirea va fi folosita in scopuri malefice. Testamentul lui Einstein si-a gasit odihna in biblioteca secreta a Vaticanului unde, pazita cu strasnicie, aceasta geniala descoperire se afla la loc de frunte, pe langa alte documente importante. Se cunoaste doar faptul ca aceasta forta va fi folosita de catre omenire atunci cand va trece peste un prag hotarator in evolutia ei. Se pare ca ar fi precizat pana si momentul acestui prag, la 75 de ani de la moartea sa… adica anul 2030 (!), data la care se presupune ca omenirea va iesi din cea mai mare criza care a lovit vreodata aceasta civilizatie.
Codul lui Einstein
Aceasta formula de baza care lipseste este denumita in cercetarile ulterioare legate de relativitatea timpului si unificarea fortelor ca fiind “codul lui Einstein”. Cercetari semnificative s-au facut de catre ilustri matematicieni ai timpului pentru a “sparge” acest cod, insa fara reusita.
Reluarea experimentului
Intre timp, cealalta echipa care se ocupa cu cercetarile asupra fortei a cincea si-a dublat eforturile. In anii ’60 exista chiar ideea ca erau foarte aproape de a reusi spargerea acestui cod. Cercetari facute in laboratoarele americane de la Polul Sud au relatat despre experiente care demonstrau efectele acestei forte si eventuala folosire. Cu toate ca datele sunt foarte putine si insuficiente, se pare ca s-a efectuat un al doilea experiment, copie a “Experimentului Philadelphia”, dar acum s-a folosit un submarin atomic. Dupa experiment, submarinul a disparut fara urma, nu s-a mai intors niciodata, nu s-a mai semnalat niciodata aparitia lui. Se pare ca daca s-ar fi scufundat, macar urmele de radiatii ar fi aratat prezenta lui, insa nu exista nici un indiciu in aceasta privinta.
“Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete”
In DEX, timpul este definit ca forma fundamentala de existenta a materiei in continua dezvoltare, exprimand succesiunea si simultaneitatea proceselor realitatii obiective sau ca durata, perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp, ragaz. Dar timpul este desigur un subiect mult mai complex decat poate sugera o scurta definitie. Oamenii de stiinta si filozofii s-au luptat sa desluseasca problema timpului in diferite moduri. Pentru unii este o iluzie; pentru altii este un proces liniar masurat de ceasuri, ce nu sunt altceva decat dispozitive dinamice sau matematice convenabile folosite de stiinta; totusi altii considera timpul ca fiind multi-dimensional. Fizicieni precum Minkovski si Dirac au studiat conceptul de “univers bloc” in care “timpul” este doar una din dimensiunile unui univers static cu patru dimensiuni, prin care constiinta noastra individuala se misca. Descoperirile fizicii cuantice, ale fizicii nucleare si ale relativitatii au determinat oamenii de stiinta sa conceapa universuri chiar mai stranii, in care timpul poate curge cu viteze diferite in locuri diferite si poate chiar, pentru anumite particule atomice cum ar fi tahionii, sa-si inverseze sensul de curgere. Cat de “consistent” este momentul prezent – o secunda, o milisecunda, o nanosecunda? Avem instrumente care pot in prezent masura trecerea timpului pana la o picosecunda, care este ca durata raportata la o secunda, cat o secunda comparata cu 30 de ani! Daca am continua sa supunem timpul la astfel de disecari teoretice vom fi desigur in pericolul de a reduce realitatea la nimic. De fapt exista motive temeinice pentru a crede ca, intr-un mod ciudat, atat trecutul, cat si viitorul au un anume fel de realitate; diferenta intre ele si prezent ar fi aceea ca prezentul este ceea ce percepem si traim acum, pe cand atat trecutul, cat si viitorul sunt de obicei nepercepute. Dar exista multe cazuri autentice de oameni care au premonitii (intrezariri ale viitorului) sau retromonitii (revelatii precise ale trecutului).
Distorsiunea campului la baza translatiei in timp
Imaginati-va, de exemplu, un cearceaf foarte mare prins de extremitati, dupa care asezati din loc in loc diferite greutati. Vom observa ca ele se afunda cu tot cu panza, cu toate ca ea este bine intinsa. Daca impingem o biluta de la un capat la altul al panzei ea va avea tendinta sa se apropie de una dintre greutati, adica de cea care este cea mai aproape. Deci biluta nu mai urmareste drumul drept. Putem considera cearceaful ca fiind fasia spatiu-timp a prezentului, iar biluta, un eveniment oarecare din imediata noastra apropiere. Acum, daca noi cunoastem cat de cat greutatea bilutei si a obiectelor de pe cearceaf, am putea gasi felul in care sa aruncam biluta, astfel incat ea sa ajunga totusi pana la capat. Astfel procedam atunci cand, de exemplu ne facem un program pentru a doua zi si cautam o ordonare a evenimentelor in timp (cu alte cuvinte trasam un drum pentru biluta). Insa a doua zi observam ca in drumul nostru ne mai intalnim cu un prieten – ne mai fura ceva timp (este ca si cum, analogic vorbind, biluta intalneste o adancitura a panzei), alteori intarziem cu masina la un stop etc. Toate acestea evenimente neprevazute sunt distorsiuni in curgerea continua a programului nostru. Aceste intarzieri pot fi asimilate ca “distorsiuni ale campului”.
Campul magnetic de mare intensitate
Ce inseamna “camp magnetic de mare intensitate” care, asa cum spuneam, ar fi capabil sa produca “distorsiunea campului”? Savantii au observat ca cu cat magnetismul este mai intens, cu atat distorsiunea este mai mare, deci cu cat obiectul pus pe cearceaf este mai greu, cu atat adancitura din jurul sau este mai mare, adica pericolul ca biluta sa fie deviata de la drumul ei drept este mai mare. Explicatii de acest gen sunt deseori folosite in a relata natura misterioasa a relativitatii si chiar Einstein renunta la complicatele formule in favoarea acestor exemple, pentru a convinge auditoriul.
Conform principiului relativitatii generale: materia deformeaza continuumul spatiu-timp, care, la randul sau, dicteaza legile materiei. In vecinatatea marilor mase, spatiul se curbeaza foarte mult. Aceasta curbura influenteaza miscarea maselor mici. De asemenea, ele influenteaza si timpul, conform teoriei lui Einstein. Ipoteza a fost verificata. In 1960, folosindu-se doua ceasuri extraordinar de precise, s-a dovedit experimental ca in varful unui imobil inalt de 20 de etaje, ceasul montat acolo bate mai repede decat cel de la parterul blocului, unde se resimte influenta marita a gravitatiei! Pe “cearceaful” imaginat, considerati o masa infinit de mare concentrata intr-o bula, ea va curba spatiul catre infinit… Este misterul “gaurilor negre”…
Sursa: http://www.e-referate.ro/
Stonehenge
Enigmele de la Stonehenge
Stonehelge a fost considerat locul ritualurilor sacre si al ceremoniiilordruidice ale vechilor populatii britanice.Revelatia profesorului Gerald J. Hawkins, titularul catedrei de astronomie a Universitatii din Boston si co-titular al catedrei din Harvad, este geniala,fiind primul om de stiinta care va demonstra ca aceste uriase pietre, cantarind multe tone, nu sunt deloc ceea ce s-a crezut, adica ruinele unui templu.
In campia usor valurita din Salisbury, aproape de raul Avon, indragit si de Shakespeare, se afla Stonehenge, o bizara constructie alcatuita din uriasi monoliti asezati intr-o ordine precisa. Soarele se ridica incet pe cer. Dimineata era limpede, aerul proaspat.Superba vreme il ispiteste pe profesorul de astronomie Gerald J. Hawkins la o solitara plimbare in natura. Ziua aceea de 21 iunie era considerate de catre britanici, din vremuri imemoriale.
Ea marcheaza si astazi inceputul verii, inaugurand marile sarbatori de Sfantul Ion ( Saint John ), celebrate cu fast de traditia britanica.Ruinele in lumina matinala erau straniu illuminate, fapt remarcat de Hawkins care este incitat cat de curios se reflecta razele soarelui in pietre formand un desen de umbre si lumini pe pamant. Acest ciudat desen amintea parka de forma unuia dintre instrumentele sale stiintifice folosite pentru masuratori astronomice.
Alinierea monolitilor de piatra ( menhire ) era astfel gandita incat marca rasaritul si apusul soarelui chiar la data solstitiului de vara si de iarna.
Mai mult, arata pozitia Lunii in preajma unor asemenea evenimente astronomice. Vechii druizi stiau, prin combinarea miscarilor a sase pietre diferite, sa prezica evenimentele astronomice importante cu sute de ani inante.. Despre aceste concluzii, confirmate de o riguroasa cercetare , profesorul Hawkins publicase inca din 1963 un articol in revista engleza,, Nature “ . Nimeni insa pana atunci nu se gandise la ipoteza care il tulburase in acea dimineata de iunie 1974: Stonehenge era nu numai un obiectiv astronomic ci probabil si un cosmodrom in plin neolitic!
Templul Soarelui
Hawkins isi gasea confirmata ipoteza sa intr-o relatare din scrierile lui Diodor din Sicilia, care a trait in anii 80 – 21 i.Hr . Autor ,, Bibliotecii Antice “, aceasta pomenea despre un minunat templu al soarelui ca se gasea in insula Hyperboreenilor si care, la fiecare 19 ani, era vizitat de zeul soarelui. Iata o sumara descriere a presupusului templu de la Stonehenge in 1974.
Temelia avea un diametru de 115 metri. Marginita de un sant cu doua povarnisuri,are o singura intrare. In interior, vizitatorul este intampinat de in cerc alcatuit din 56 de gauri. Perpendicular pe intrare , un dreptunghi perfect este delimitat de pietre. Apoi urmeaza un alt cerc interior format din 30 de pietre, fiecare cu o greutate de 25 de tone. Diamentrul este de 31 de metri. Pietrele sunt acoperite architrave , niste grinzi monolitice de origine vulcanica numite ,, sarsen “ .Dar de unde Vulcani la Stonehenge ? Si cine le-a dat forma si precizia dimensionala, facandu-le sa cada exact deasupra celorlalte pietre, aidoma unui acoperis ?
Mana omului se simte, dar cum si cat ramane de dovedit. In exterior exista un alt cerc, format din 59 de pietre azurii, amplasate ca intr-o imensa potcoava orientate spre intrarea ,, templului “ , cu zece blocurimonolitice ( sarsen ) cantarind fiecare 50 de tone. Aceste sarsenuri sunt legate, doua cate doua, de grinzi orizontale, formand cinci ,, trilianti “. In sfarsit, un ultim cerc de pietre format din 19 piese,trei monoliti si un menhir. Monolitul central este numit traditional ,, altar “ , celalalt, de la intrare, ,, piatra jertfei “ , iar cel de-al treilea ,, Hellstone “ ( piatra infernului ).
Dosarele ,, Stonehenge “ au fost redeschise dupa mai bine de zece ani, in 1982, cand savantii au precizat sententious: ,, Stonehenge a fost un templu al soarelui “, adica inca din 1963 pentru ca apoi sa demonstreze ca este in fapt un observatory astronomic din neolitic, darn u numai.
Un observator astronomic in plin neolitic !
In 2300 I.Hr. a avut loc o mare eclipsa de Soare considerate de contemporani o dovada a unei pedepse divine, in urma careia Zeul Soarelui i-a abandonat pe oameni. Pentru a descoperi eclipsele de Soare, oamenii au incercat sa interpreteze datele pe la 2800 i.Hr., s-a infipt un stalp de piatra ( menhir ) in afara cercului. Acesta a fost botezat ,, Hellstone “ . La 21 iunie ( inceperea solstitiului de vara ) o raza de soare trecea exact pe extremitatea concave a ,, pietrei infernului “. Dupa sase luni,in ziua solstitiului de iarna,au asezat al doilea menhir. Intre 2500 si 1400 i.Hr. au fost astfel ridicate,intr-o riguroasaarmonie, toate piesele megalitice de la Stonehenge. Unul dintre menhire marca locul de unde a rasarit luna. Oscilatiile ei au fost jalonate pana cand au ajuns sa se repete. Astfel in jurul pilonului central s-a construit un cerc din 56 de menhire. Pilonul central reprezinta Soarele. Urma sa se astepte ca Soarele si Luna sa fie pe aceeasi linie. Atribuind fiecarei rotatii a Soarelui o durata de un an ( de la 21 iunie la urmatorul solstitiu de vara ) se puteau determina cu precizie datele eclipselor. Era evident ca oscilatiile Lunii dadeau nastere eclipselor de Luna, dar care era rolul nodurilor? Hawkins a descoperit ca prin aceste noduri, marcate si ele cu monoliti, pozitia Lunii trecea la fiecare ciclu de 19-18-19 ani.
Cu ajutorul acestui ingenios calendar, astronomii din antichitate puteau anticipa eclipsele de Soare si Luna; exact solstitiile si echinoctiile.
Apollo folosea cosmodromul de la Stonehenge
In opinia lui Hawkins, un rafinat cunoscator de cultura clasica,grecii au stiut de existenta observatorului de la Stonehenge unde, comform credintei lor, zeul Apollo cobora la fiecare 19 ani dintr-un car de foc. Surprinzator pentru noi este ca aceeia care au construit ansamblul de la Stonehenge cunosteau perfect meridianele si paralelele terestre. Stiind sa calculeze latitudinile si longitudinile si erau buni cunoscatori de fizica moderna. Cercetarile extinse la Averbur, langa Stonehenge, au evidentiat un alt loc ,, sacru “ . Aici se gasesc ,, cromlech “ – uri,niste constructii circulare din pietre de forme elipsoidale, dreptunghiulare sau circulare, cu un diametru maxim de 365 metri. Tot aici exista palnii adanci in pa mant, de pana la cateva sute de metri. Este remarcabil geometria perfecta a acestor vestigii,inconjurate de mai piste und ear fi putut ateriza usor chiar un Jumbo Jet. Daca Stobehenge si Avebur par sa fie cele mai nordice observatoare astronomice si de ce nu , gari spatiale,logic ar fi ca macar un asemenea observatory astronomic sa existe si in regiunea cea mai sudica a Terrei. Calculele facute prin opozitie de Hawkins au aratat insulele Falkland. Cu aceeasi convingere intima pe care a avut-o Schliemann care please sa descopere ruinele Troiei cu Iliada in mana, prof. Hawkins pleca in insulele Falkland si chiar descopera ruinele unui observator astronomic si o gara spatiala,identice cu cel din Stonehenge. Testele cu Carbon-14 arata ca ambele vestigii sunt din 1850 i.Hr. , adica dintr-o perioada in care indigenii britanici erau pastori, abia cunoscand bronzul, deci la un nivel de civilizatie categoric inferior fata de alte popoare de pe Terra. Cat despre locuitori pe insula Falkland, in acea epoca nici vorba. Concluzia, ,, sine die “ – doar o mana ,, straina “ ar fi putut construe aceste lucrari de utilitate astronomica evidenta. Celebrul astronom American Fred Hoyle descopera ca ansamblul de la Stonehenge este construit in emisfera nordica exact acolo unde ,, azimuturile “ Soarelui si Lunii formeaza un unghi oerfect de 90 º , iar circumferinta cercurilor este perfecta si poate fi calculate dandu-I lui valoarea de 3,14159, adica valoarea umanima atribuita astazi.
Sursa:http://referate.rol.ro/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)